Spune !

Si trage lent din tigara aproape terminata, ametit de gandurile ca a plecat. Si are-n gand doar promisiunile de ea facute, ca ii va fi alaturi.

Un camp verde, patat cu flori. Atat se afla-n jurul lui.

Si-ntins pe iarba verde, cruda, tremura, desi e cald; si-i vine-a plange, dar se abtine, ii e rusine de negrii nori ce sunt pe cer.
Si in curand, cerul va plange, dar nu-l mai sperie o ploaie de vara... el e blocat pe imaginea ei, par balai si ochi ca marea.......

Ploua! Ploua cu stropi mari si grei, ploaie de vara.
N-are de gand sa plece, sa fuga sa se-adaposteasca. E sansa lui sa planga, sa nu-si dea seama nimeni ca inca n-a uitat-o.
Si ploua... plange si el si cerul; si isi ascunde fata-n palme, caci ochii-l dor.
Si ploua, ploua, PLOUA !

Dar asta-i ploaie scurta si se-opreste. Acum el doar suspina, singur, dupa cum el crede. Si-i liniste deplina-n jur, sau NU, se aude-un alt suspin, dupa o tufa mare, verde. Dar nu-i vad ochii ce-ar putea sa fie si, ud, se sprijina pe mainile-i murdare de-ale lui insangerate lacrimi si fuge-fuge spre tufis.
Si ce sa vezi ? O alta fata, cu parul blond si ochi ca marea care plange.
Si intrebarea-i "de ce plange?" .

Pentru el ..........

Si-i spune lui povestea-i trista, ca ea-l iubeste de mult timp, ea fiind fata din copilarie ce stie totul despre el, si sufera vazand ca el suspina, dupa o alta fata ce-are par balai si ochi albastri....
Dar el n-asteapta continuarea si o apuca-ncet de maini si plange, plans ca de copil.
De fapt, si el pe ea mult o iubeste, de mult, de mult, de mult; dar ne avand curaj sa-i spuna si-a amagit inima cu un alt chip senin cu ochi albastri.

Si-acum, dupa ce-n brate o avea, a realizat si el cat timp el a pierdut, crezand ca ea nu il iubea .