Iti multumesc !

Marturisesc: nu stiu cum ne-am imprietenit. Stiu doar ca era vara si ne cunosteam deja de vreo 4 ani. Dar cum am devenit asa apropiate ? Spune-mi tu daca-ti amintesti .
Nu vreau decat sa-ti multumesc ca mi-ai fost mereu aproape, nu m-ai lasat sa-mi duc singura problemele, m-ai invatat sa merg inainte, m-ai lasat sa vorbesc caci ai stiut sa asculti.
Certuri ? Au fost si certuri, cum sa nu fie ? Dar recunosc: a fost mai mult vina mea. Am calcat stramb, atunci cand te asteptai mai putin. Dar m-ai iertat: ai invatat sa ma-ntelegi, sa-mi accepti starile emotive, egoismul, indiferenta dar si veselia continua cu care te-am terorizat in fiecare zi.
Imi pare bine ca am o prietena asa speciala care sa ma sustina(indiferent daca uneori imi doresc lucruri ciudate), ai stiut cand sa ma lasi sa plang,ai stiut sa ai incredere.
Si nu uita : nu regret nimic. Nu regret zilele in care ma certai. Am sa tin minte tot ce-am facut impreuna, de la tunsori ciudate, la prietenii ciudate; n-am sa uit de serile petrecute impreuna, n-am sa uit de plimbarile nocturne cand radeam fara motiv si admiram cerul, nu voi uita de micile noastre secrete.

Te rog, ai grija de mine !!!

Ce e moartea ??

Ce e moartea ? De ce a venit si te-a luat cand incepusem sa te indragesc asa de mult ?
De ce te-a rapit, suflet tanar ?


E cruda, e rece, e singura, e trista, e atunci cand inima nu-ti mai bate, cand nu mai ai aer, e moartea .


Si te-a luat... dar in ce chinuri. Atunci cand nici nu visai, atunci cand credeai ca lumea e a ta, atunci cand sperai sa poti explora totul. Si te-a trantit, te-a speriat, te-a zgariat, si cel mai rau, te-a muscat, iar eu nu eram acolo sa opresc totul. Te-a torturat in cele mai oribile, mai crude si mai durerse moduri pe care le-a gasit. De ce pe tine? De ce un suflet asa tanar, de copil?
Unde eram? De ce am aparut in ultima clipa cand moartea deja te torturase? Ultima clipa se salvare, caci traiai: te tavaleai, tipai, plangeai. Si-atat am putut rezista sa te privesc. Te-am parasit acolo, ce suflet las, te-am lasat sa mori. M-am ascuns, am plans, m-am rugat sa mori sa nu mai simti durerea. Si-ai murit ....


Unde eram ?
Te rog iarta-ma, suflet tanar, suflet de copil !!

IARTA - MA !

Pentru Gogolinooo

Impreuna

Un camp cu flori, o pata de culoare. O lumina deasupra il pazeste: Soarele .
Fosnet. E cald, prea cald sa stai sub razele grele ale soarelui. ( Cald, Cald )
Se-aud suspine de la gingasele flori : " Doamne, Doamne, arunca cativa stropi de ploaie...ploaie...ploaie " si li se frange glasul. Iar o micuta floare, rosie cu firicele-albastre pe-ale ei petale se ofileste, moare .


Asa suntem si noi : neajutorati . Dar, impreuna putem reusi .