Povestea unui om de zapada

Toti in jurul meu vorbeau de Mos Craciun . Dar cine e Mos Craciun asta ? Aaaa, cred ca stiu, aduce cadouri. Asa am tot auzit de vreo saptamana. Si a trebuit sa-nvat si doua poezii pentru... aaa, pentru Mos Craciun .

Dar nici nu va spun ce emotii am avut cand m-am imbracat in costumul de om de zapada si a trebuit sa astept in sala de mese. " Ce se-ntampla in camera alaturata ? De ce sunt atatia oameni ? Si de ce suntem toti asa de ciudat imbracati ? ". Aveam multe intrebari dar nici un raspuns.

Si am intrat in micuta camera indrumati de doamnele noastre educatoare, care ne-au asezat frumos pe scaunelele de langa brad. Si asa a-nceput serbarea....

Iar eu, micut cum sunt, m-am emotionat si imi venea sa plang, dar imi era rusine. Oricum, mama a fost salvarea mea: a venit si a stat undeva in spatele meu. M-am linistit.

Dar stiti ce mi-a placut ? Ca toata lumea ne facea poze si ne aplaudau. Asa ca atunci cand a trebuit sa recit poezioara mi-au trecut emotiile .

Si-am si cantat acolo cu totii cantece despre zapada, despre fulgii de nea, despre Mos Craciun. A fost asa de frumos, iar cand a aparut mosul eram asa de fericit . Nu a trebuit sa stau mult cu sufletul la gura si sa ma-ntreb " Oare am fost cuminte ? Imi va aduce mosul si mie cadou? " deoarece cadoul meu a fost primul .

Si sa va mai povestesc ca mi se parea asa de mare.....

Oricum, m-am mai bucurat de ceva : ca a fost si familia mea acolo: mama, tata si surioara mea.

Iarna ...

Dar ce s-a intamplat de e in jur atata alb ? Atat de multa puritate, atat de multe glasuri de copii amestecate, atat de multe fete-mbujorate si manute inghetate ....

Ahhh ... a venit iarna si-a imbracat totul in alb, a amortit totul in jurul ei. Si totusi este frumos, chiar daca deja mi-am afundat picioarele pana la genunchi incercand sa ajung cat mai aproape de omul de zapada, chiar daca mi-au inghetat degetele mainilor de la o mana de zapada din care am incercat sa fac un bulgare, chiar daca ... Dar ce mai conteaza daca ti-e frig cand afara este un peisaj mirific, parca rupt din poveste si nu-ti mai dai seama daca acolo, departe, este pamantul acoperit cu zapada sau cerul.

Si de ce sa le plangem copacilor de mila ca le-au cazut frunzele si florilor ca le-au cazut petalele, cand doar se pregateau sa "doarma" pentru o vreme pentru ca apoi sa ne bucure iar? Cand totul in jur are de gand sa rasara, sa-nverzeasca, sa-nfloreasca si sa rodeasca, dupa acest anotimp alb, rece... De ce sa nu facem si noi ca natura si sa renastem o data cu trecerea iernii: sa fim iar copiii de ieri cu glas nevinovad si doar cu ganduri bune, sa-ncercam sa fim altfel : mai buni, mai toleranti, mai atenti cu cei din jur si sa uitam ca am cunoscut vreo data lacrimile cele amare, ca am cunoscut minciuna, falsitatea, gandurile rele si egoismul.

De ce sa nu acceptam iarna cu frumusetile ei si de ce sa nu-ncercam sa fim mai diferiti si mi buni o data cu trecerea acestui anotimp ?

Lucian Blaga - Risipei se deda florarul

Ne-om aminti cândva târziu
de-aceasta întâmplare simpla,
de-aceasta banca unde stam
tâmpla fierbinte lânga tâmpla.

De pe stamine de alun,
din plopii albi, se cerne jarul.
Orice-nceput se vrea fecund,
risipei se deda Florarul.

Polenul cade peste noi,
în preajma galbene troiene
alcatuieste-n aur fin.
Pe umeri cade-ne si-n gene.

Ne cade-n gura când vorbim,
si-n ochi, când nu gasim cuvântul.
Si nu stim ce pareri de rau
ne tulbura, piezis, avântul.

Ne-om aminti cândva târziu
de-aceasta întâmplare simpla,
de-aceasta banca unde stam
tâmpla fierbinte lânga tâmpla.

Visând, întrezarim prin doruri -
latente-n pulberi aurii –
paduri ce ar putea sa fie
si niciodatã nu vor fi.

Intarzieri ( 2 )

Cateva poze de la Miss Moisil 2010 .

Intarzieri ( 1 )

Halloween .

Am ajuns sa te urasc , de Madalina Niculescu

Am crezut ca intr-o zi ceva va lovi in usa mea si am sa ies sa te imbratisez. Vroiam sa-ti revad zambetul,mi-ai promis ca-l voi vedea cat de curand pe buzele tale .. Si acum, cand in sfarsit as fi putut,m-ai lasat. M-ai lasat sa ratacesc printre faruri de masini,strazi pustii. Acasa doare: parintii,tot. De ce m-ai tradat, de ce ?
Nu mai stiu nici sa iubesc.Fara tine mi-e frig. Mi-ai promis candva ca vei fi doar al meu, si credeam ca va fi totul bine. Trebuia sa fii aici,sa ma inveti sa lupt. Trebuia sa ramai aici sa te aperi,pentru ca eu nu o pot face in locul tau, nu m-ai invatat. Ai plecat si ai lasat tot in urma. Ai fi putut macar sa-mi spui cum ai facut s-o iubesti doar pe ea ?
Te urasc. Te urasc pentru tot. Tastez numele tau si mii de pagini imi vorbesc despre tine. Si tu nu mai esti nicaieri, decat in poze. Din fericire,daca el ar vorbi.. dar nu. Ai plecat si ai luat cu tine si binele si raul.
Te urasc dragul meu, te urasc .

Melancolie ...

Melancolica, imi scald picioarele in apa rece a marii. Ahhh, ce infinitate de albastru, ce dimineata ! Departe, se vede un vapor, mai departe, o dunga, o dunga ce uneste marea cu cerul…. Ametitor !
Val dupa val se sparge de mal, suspin dupa suspin din partea mea : ce repede trece timpul atunci cand te bucuri, atunci cand totul iti este la picioare. E asa de greu sa fii departe …
Si-mi vine-n gand iar chipul tau vessel, zambetul lung, parul cret…. Vei fii asa departe de mine !
O scoica-mi zgarie talpa piciorului. O cuprind in mana si o privesc atent : neagra, cu dungi rosii.E vie ! Si-mi da speranta ! A supravietuit atata drum pana la mal, a fost purtata de atatea valuri si n-a patit nimic ! Acum e si ea departe, dar intr-o zii poate va ajunge inapoi, in larg !
Se linisteste si marea odata cu mine, caci eu raman fara ganduri si ma scufund din nou in melancolie, in dor. Mai simt doar vantul !
Ce liniste….

Cand ?

Cand a fost ultima oara cand timpul ti-a zburat de sub picioare, cand ai spus " inca 5 minute " si de fapt a trecut o ora ?

Cand? Cand ?

Cand ? Asta se poate intampla doar in momentele fericite ale vietii cand nu dai importanta timpului, ci clipei .


Dar ultima oara cand simteai ca zbori cum a fost ? Si nu vorbesc de starea de euforie care o ai dupa ce tragi un fum. Ma refer la fericirea in exces, la zambetele care curg si nu se mai opresc, la tot ce are culoare .

Cand? Cand a fost ?

Cand ? Asta simti atunci cand in gand iti rasuna doar : " Lumea e a mea ! " . Si nimeni nu te poate opri sa nu crezi in asta .

Dar, la mine cand se intampla ? In fiecare zi. Da, in fiecare zi simt cum timpul zboara, simt cum zbor eu, simt ca sunt fericita. Oare sunt prea visatoare ? Probabil, dar ce conteaza cand asta imi aduce doar fericire, doar zambete ? Nimic nu mai conteaza cand am langa mine o asa familie, o asa gasca de prieteni.. atatea persoane speciale langa mine .


Acum, e randul meu sa-ntreb . Pentru tine cand ?

Evadare

Vroiam sa plec, sa ma ascund, sa uit cine sunt, sa uit de tine, de voi .
[ Un moment de disperare, cred . ]
Dar am fost salvata. [ Multumesc ! ]

Era o zi cu soare, incepuse prost, dar avea sa se termine bine .

Stateam cu capul in pamant, parca rusinata de Soare. Si m-ai luat de mana si m-ai rugat sa ma uit la cer si sa zambesc, sa rad, sa ma bucur. Te-am ascultat.
Apoi au venit norii si odata cu ei si ploaia. Am vrut sa ma ascund dar m-ai oprit. Mi-ai spus " Plangi ! " si nu intelegeam. Ai repetat, dar la fel. " Plangi, doar plangi. Acum nu te vede nimeni, ploua . " Si-am plans.
Si-a aparut si curcubeul, multimea de culori. Si mi-ai spus: " Acum uita. UITA! Uita de cele petrecute azi, maine vei incepe o noua zi. Gata, a trecut, ai trecut prin toate . "

Iti multumesc !

Marturisesc: nu stiu cum ne-am imprietenit. Stiu doar ca era vara si ne cunosteam deja de vreo 4 ani. Dar cum am devenit asa apropiate ? Spune-mi tu daca-ti amintesti .
Nu vreau decat sa-ti multumesc ca mi-ai fost mereu aproape, nu m-ai lasat sa-mi duc singura problemele, m-ai invatat sa merg inainte, m-ai lasat sa vorbesc caci ai stiut sa asculti.
Certuri ? Au fost si certuri, cum sa nu fie ? Dar recunosc: a fost mai mult vina mea. Am calcat stramb, atunci cand te asteptai mai putin. Dar m-ai iertat: ai invatat sa ma-ntelegi, sa-mi accepti starile emotive, egoismul, indiferenta dar si veselia continua cu care te-am terorizat in fiecare zi.
Imi pare bine ca am o prietena asa speciala care sa ma sustina(indiferent daca uneori imi doresc lucruri ciudate), ai stiut cand sa ma lasi sa plang,ai stiut sa ai incredere.
Si nu uita : nu regret nimic. Nu regret zilele in care ma certai. Am sa tin minte tot ce-am facut impreuna, de la tunsori ciudate, la prietenii ciudate; n-am sa uit de serile petrecute impreuna, n-am sa uit de plimbarile nocturne cand radeam fara motiv si admiram cerul, nu voi uita de micile noastre secrete.

Te rog, ai grija de mine !!!

Ce e moartea ??

Ce e moartea ? De ce a venit si te-a luat cand incepusem sa te indragesc asa de mult ?
De ce te-a rapit, suflet tanar ?


E cruda, e rece, e singura, e trista, e atunci cand inima nu-ti mai bate, cand nu mai ai aer, e moartea .


Si te-a luat... dar in ce chinuri. Atunci cand nici nu visai, atunci cand credeai ca lumea e a ta, atunci cand sperai sa poti explora totul. Si te-a trantit, te-a speriat, te-a zgariat, si cel mai rau, te-a muscat, iar eu nu eram acolo sa opresc totul. Te-a torturat in cele mai oribile, mai crude si mai durerse moduri pe care le-a gasit. De ce pe tine? De ce un suflet asa tanar, de copil?
Unde eram? De ce am aparut in ultima clipa cand moartea deja te torturase? Ultima clipa se salvare, caci traiai: te tavaleai, tipai, plangeai. Si-atat am putut rezista sa te privesc. Te-am parasit acolo, ce suflet las, te-am lasat sa mori. M-am ascuns, am plans, m-am rugat sa mori sa nu mai simti durerea. Si-ai murit ....


Unde eram ?
Te rog iarta-ma, suflet tanar, suflet de copil !!

IARTA - MA !

Pentru Gogolinooo

Impreuna

Un camp cu flori, o pata de culoare. O lumina deasupra il pazeste: Soarele .
Fosnet. E cald, prea cald sa stai sub razele grele ale soarelui. ( Cald, Cald )
Se-aud suspine de la gingasele flori : " Doamne, Doamne, arunca cativa stropi de ploaie...ploaie...ploaie " si li se frange glasul. Iar o micuta floare, rosie cu firicele-albastre pe-ale ei petale se ofileste, moare .


Asa suntem si noi : neajutorati . Dar, impreuna putem reusi .

La multi ani !

La multi ani, dragii mei colegi !
Aici, doar 6 elevi ai clasei a 8-a D : 5 fete cu numele de Elena, si-un baiat : Costel . Sper ca numele de sfant sa ne poarte noroc in viata, sa fim sanatosi si sa ni se implineasca toate dorintele .

Timp oprit

O frunza cazuta la pamant
Un dor purtat de vant
O vaga amintire-a ta,
O lacrima pe fata mea.

O vorba-n plus,
Sau poate-n minus.
Un prieten dus....
Altul adus !

In dar o felicitare,
Inauntru o urare
Si-o fotografie
Dedicata tie.

Un suras timid,
Un glas timid.
O privire oarba,
O cladire-nalta .

Timpul ....

Viata In 13 Versuri ( De Serboteiu Cosmin )

Start ratat.
Un corp deshidratat…
Praf si sudoare.
Alergat spre nicaieri..
Un inghitit in sec si putina atentie…
Era o piatra periculoasa.
Obiectiv…Nu exista.
Sperante…Cam de 10 ori mai multe decat obiective..
Vezi ca ai cazut…
Nu vrei sa te mai ridici…Totusi o faci.
O faci din instinct, nu din propria-ti vointa.
Inghiti in sec..Cazi.
Ai murit.

Cer, nor, lumina, vraja ....

Exista ceva mai frumos decat sa admiri cerul ??
Acea infinitate de albastru pictata-n diferite nuante, care mai de care mai jucause; grupuri de nori pufosi, incretiti; soarele cu razele-i calde ce ne mangaie chipul; curcubeul format din culori pastelate : zambetul cerului . Adunate toate, ne bucura ziua.
Dar cerul.... cerul si noaptea e frumos. E negru si totusi exista pe el sclipiri de lumina: sunt stele-agatate pe negrul covor, iar luna, regina cum este, le dirijeaza pana in zori .

Frumos, frumos e cerul !

Spune !

Si trage lent din tigara aproape terminata, ametit de gandurile ca a plecat. Si are-n gand doar promisiunile de ea facute, ca ii va fi alaturi.

Un camp verde, patat cu flori. Atat se afla-n jurul lui.

Si-ntins pe iarba verde, cruda, tremura, desi e cald; si-i vine-a plange, dar se abtine, ii e rusine de negrii nori ce sunt pe cer.
Si in curand, cerul va plange, dar nu-l mai sperie o ploaie de vara... el e blocat pe imaginea ei, par balai si ochi ca marea.......

Ploua! Ploua cu stropi mari si grei, ploaie de vara.
N-are de gand sa plece, sa fuga sa se-adaposteasca. E sansa lui sa planga, sa nu-si dea seama nimeni ca inca n-a uitat-o.
Si ploua... plange si el si cerul; si isi ascunde fata-n palme, caci ochii-l dor.
Si ploua, ploua, PLOUA !

Dar asta-i ploaie scurta si se-opreste. Acum el doar suspina, singur, dupa cum el crede. Si-i liniste deplina-n jur, sau NU, se aude-un alt suspin, dupa o tufa mare, verde. Dar nu-i vad ochii ce-ar putea sa fie si, ud, se sprijina pe mainile-i murdare de-ale lui insangerate lacrimi si fuge-fuge spre tufis.
Si ce sa vezi ? O alta fata, cu parul blond si ochi ca marea care plange.
Si intrebarea-i "de ce plange?" .

Pentru el ..........

Si-i spune lui povestea-i trista, ca ea-l iubeste de mult timp, ea fiind fata din copilarie ce stie totul despre el, si sufera vazand ca el suspina, dupa o alta fata ce-are par balai si ochi albastri....
Dar el n-asteapta continuarea si o apuca-ncet de maini si plange, plans ca de copil.
De fapt, si el pe ea mult o iubeste, de mult, de mult, de mult; dar ne avand curaj sa-i spuna si-a amagit inima cu un alt chip senin cu ochi albastri.

Si-acum, dupa ce-n brate o avea, a realizat si el cat timp el a pierdut, crezand ca ea nu il iubea .

Vara ...

Si te rog vin-o, vin-o mai repede ! Ia Pamantul in brate, acopera-l cu flori si cu culori crude,vii .
Alearga.... Fugi !
Ai grija sa nu te-mpiedici de obstacolele care-ti sunt puse-n cale. Nu lasa ploile sa te opreasca din nou, nu lasa vantul sa te zboare departe.
Vin-o si picteaza-mi lumea, adu-mi mirosul dulce al florilor, al fructelor, al ierbii .

Si te mai rog ceva : Cand vei veni, dupa ce-mi vei aduce cele cerute, TE ROG, ai grija de ele . Sa nu le arzi frunzele plantelor si sa nu le sufoci cu-a ta caldura, sa rogi norii s-aduca ploi calde,scurte, vantul sa fie ca briza marii: usor. Si sa ai grija ca florile sa-nfloreasca-n mii de culori : albastre, negre, rosii, galbene, mov si portocalii; si sa se coaca toate fructele si legumele : mar, morcov, cartof, capsuna, zmeura, par, aluna .

Si cand sa pleci, sa pleci cat mai tarziu; si sa alini din timp durerea plantelor care usor se vor topi, vor muri sub vantul rece ce se va napusti peste natura.
Dar sa lasam grija plecarii:
HAI, VIN-O, VIN-O, STRANGE PAMANTU-N BRATE !!

Intuneric, noapte, chemare

Si-i noapte... noapte
Si negru-i cerul
Doar stelele mai sunt lasate
Pentru-a veghea pamantul.

Si-s multe umbre.
Amestecate,
Se-alearga-n colo si in coace
De parca-ncearca sa se joace, in rest e pace.

Si ceru-i negru,negru:
Trist.
Nu te mai vad. Tu,
Ai disparut .

Si te-am zarit...
Sau poate doar m-am inselat,
Te caut iarasi din priviri.
Te rog, micutule motan, arata-mi, unde te ascunzi ?

Sa uit ....

E-ntunecat si e tarziu, e noapte.
As vrea sa uit de tot, de toate:
De rima, vers, suflare, gand si poezie,
De chipul tau senin pe care toata lumea-l stie.


De gura lunga si-ochii negrii
Ce-ascund povesti, basme si flori,
De zambetul ciudat de vesel
Pe care tu pe fata ti-l strecori.


Sa uit ca esti departe-acum
Si sa ma mint ca tot ce simt eu am sa-ti spun
Sa uit c-acum nu-mi esti aproape
Sa uit de tot, de tot, de toate !

Siiiiiiiiiiiii............ Mika !

Si pentru cei ce asculta Mika, anu acesta el va veni si-n Romania. Concertul din 24 iulie 2010va avea loc pe plaja H20 din Mamaia. Intrare liberaa !! ~~

Data si locul nasterii: 18 august 1983, Beirut.

Inaltime: 1.87 m

Mika (Mica Penniman)- songwritter, producator, cantautor- cel despre care se spune ca este nascul in Beirut, crescut in Paris si scolit la Londra.

De stiut: ceea ce putini stiu este faptul ca Mika este dislexic - nu poate citi - ceea ce inseamna ca nu poate citi muzica, adica a invatat totul dupa ureche. De asemenea el declara ca se teme foarte tare de pesti.

Doar o copila .......

Ochi mari, luminosi si totusi negri; gura subtire, uniforma; par negru, cazut pe umeri, negru, negru. O fetita cu chip senin, umbrita de ganduri.
Si doar privind-o, ii aud povestea-ncet, poveste trista. Isi plange amarul pe bratul nimanui, amar ce-l poarta de dragul unui chip pe care ea-l iubeste. Baiatul bun si totusi rau, nepasator. E incuiat in gandurile ei sinistre. Si plange dupa el, suspina. S-ar mai juca o data-n parul lui saten, dar a plecat, n-o sa mai vina.
Priveste-n urma, si ce vede ? Ei doi imbratisati pe-o banca. El ii sopteste la ureche mii de basme, ea e copila, e credula si-i cade-ncet, incet in brate, furata de-ale lui povesti.
Dar asta e trecutul caci ea, acum, priveste banca, si nu e ea acolo. E alta fata,alt baiat, povestea se repeta.
Si cauta-n trecut greselisi tot pe ea da vina. Copila draga, uita`ti vina !

Dar asta-i viata fara el, iar dragostea lor inca arde. Ei sunt cei doi ce stau pe banca, povestea inca n-a murit. Dragostea lor cand moare, cand se naste : EI SUNT PERECHE ! .

Trenul vietii

Viata este ca trenul. Pornesti de undeva si te trezesti intr-o clipa ca ai ajuns la capatul lumii; sau doar pornesti, iti alegi o locatie si, spre supararea ta, ajungi de unde ai plecat si nu realizezi nimic .
Sa analizam variantele :
1. Te trezesti de dimineata, bei o cafea, si-ti dai seama ca a venit momentul sa faci ceva, sa devii cineva, sa pleci undeva . Si iesi din casa si te duci in cautarea prietenilor . Si mergi, si mergi, pana cand ii gasesti , iar in timp ce ii cauti,te gandesti la viata: la tot ce a fost si la tot ce ai vrea sa faci cu ea de acum inainte; iar cand ii gasesti, iti vad toti pe fata intrebarile si tu incepi sa le povestesti ca ai vrea sa pleci in lume, ca ai vrea sa schimbi lumea, viata, conceptiile si gandirea; si toti se uita fascinati la tine, admirandu-ti curajul. Acum, au de gand sa plece si ei cu tine, si-ti dau cuvantul ca vor veni, iti promit soarele si luna. Si stabiliti sa plecati in zori.
Si-n fata trenului, dintre toti cei care se numesc prieteni, sunt prezenti cativa,cat sa-i numeri pe degete. Si te uiti in urma, in trecut si te bucuri ca nu ti-ai ascultat gandurile : " Nu pleca! Ai atatia prieteni aici, o sa-ti fie greu fara ei. " Si te bucuri ca nu ti-ai ascultat gandurile .
Si pleci, unde te duce gandul, bucuros ca ai putut realiza ca se poate si doar cu cativa prieteni .

2. Te trezesti spre dupa-amiaza, nu tragi de timp, ca si asa nu conteaza pentru tine daca faci ceva azi sau maine. Iti bei cafeaua intr-un tarziu si pleci sa te-ntalnesti cu prietenii. Si stati toata ziua, uitandu-va unul la altul, razand la glume proaste sau discutand subiecte care nu duc nicaieri. Asta, pana apare un nebun si-si povesteste viata, isi spune visele, ba chiar ii provoaca pe ceilalti sa plece cu el departe. Prieten nebun ... Si-i ziceti toti ca-l admirati, ca-l veti urma; si toate astea-s doar minciuni. Caci ganditi " Ce prostii zice si asta ! N-am sa plec niciodata ! Aici am prietenii, ei vor fi mereu alaturi de mine ... "
Si-a doua zi, te trezesti ca totusi, unii din acei prieteni au plecat, dar nu-ti vine ai urma si ramai la acelasi statut .


Si cei ce-aleg prima varianta, peste ani se vor bucura de alegerea facuta si cand se vor intoarce, vor vedea cine a plecat cu 'trenul' si a ajuns undeva si cine a plecat cu 'trenul' si a ramas pe loc.

Neacceptare ......

Te-am intrebat de atatea ori : " De ce te vad mereu ? " . Te-am bruscat, am tipat, te-am imbrancit, dar tu .. esti la fel .
Si ma uitam la tine : ochi albastrii, plansi ; gura lunguiata, gresit conturata; par saten, putin blond. Ce vad eu ? O copila. Da, o copila cu chip bland, atat . Plange ....
Si-ti spun iar : " Gata, imi pare rau dar .. a PLECAT, NU mai vine. Sterge-ti lacrimile " . Si i-o spun bland ... Si plange !
Ii spun iar : " Pleaca, copilo ! Gaseste-l ! " . Si n-o-nteleg. Se uita la mine si tace, tace, TACE . Prea multa liniste, asa ca tip iar " PLEACA, E VINA TA ! FA-MA SA UIT ! " .
Dar nimic. Ma-ntorc cu spatele ... " Fata proasta, baiat rau . " .... si se intoarce si ea cu spatele, suspina .
Stau, stau, stau . Ma dor ochii, ma-ntorc. Ma priveste fix si-mi spune " Uita-l TU ! " . Voce trista, speriata, o fata palida cu riduri subtiri adunate in valuri in jurul ochilor.
Plang ... PLANG ? Da, plang. Si plange si ea. " De ce te vad mereu? De ce ma faci sa plang ? " Si ma priveste furioasa, plina de dispret. " Eu sunt Tu, accepta-ma ! Uita de copilarie, acum ai crescut . " Ii spun ca minte si-mi zambeste . Comportament ciudat ....
" Pleaca, pleaca . " Atat se aude-n gandul meu . " Te aud. Nu plec ! Voi fi mereu alaturi de tine . EU SUNT TU ! Priveste-ma, accepta-ma ! "
Ma uit incet, cu lacrimi in ochi : ochi albastri, par saten .... sparg oglinda si plang : " Unde esti acum ? "

Cum sa ramai tanar !

1. Ignorati numerele neesentiale . Inclusiv varsta, greutatea si inaltimea. Lasati doctorii sa se ocupe de astea, caci de aceea ii platim .
2. Inconjurati-va de prietei veseli. Prietenii mohorati va deprima .
3. Invatati, studiati computerul, mestesugurile, gradinaritul, orice. Nu lasati creierul sa leneveasca . ' O minte inceata este atelierul diavolului '
4. Radeti des, mult si din toata inima . Radeti pana nu mai puteti si va trebuie aer .
5. Savurati lucrurile simple .
6. Mai apar si lacrimi .. indurati, suferiti si treceti mai departe . Fiti VII cat sunteti in viata .
7. Inconjurati-va cu muzica, dragoste, poezie, hobby-uri, plante, sau orice altceva . Casa voastra este refugiul vostru .
8. Spuneti-le oamenilor pe care ii iubiti, ca ii iubiti, oricand aveti ocazia .

SI SA NU UITAM : Viata nu se masoara in numarul de respiratii pe care le aveti, ci in momentele care iti taie respiratia . Cu totii avem nevoie sa ne traim viata . Siii. impartasiti-va momentele placute cu cei dragi !

Nu este facut de mine, ci luat de undeva.. Dar mi-a placut ...

Respectati sfaturile !!

Doar o curiozitate ...

Cred ca oricine, s-a intrebat macar o data de ce e cerul albastru si nu i-a raspuns nimeni din jur. Nici mama, nici tata, nici sora . Si ai ramas cu un gol .
Curiozitatea asta a fost mai mult prin copilarie , caci, desi am crescut , nu ne-a mai interesat de cer si de culoarea lui albastra, si chiar am fi putut avea ocazia sa cautam chiar noi si sa citim . Dar ......

Da ... Asa am uitat si eu pana acum cateva zile cand ma uitam la cer . Un albastru intens, pur ; un cer senin, fara urma de nor, fara pete diferite de culoare .. O singura noanta de albastru . Si parca as fi dat orice sa pot zbura o clipa spre acel infinit, spre acel taram, ALBASTRU , caci fara aripi nu l-as fi putut atinge, nici daca m-as fi ridicat pe varfuri.
Si mi-a venit atunci vechea intrebare : " De ce e cerul albastru ? " . Si -am cautat, si-am cautat .. si am gasit:
Lumina care vine de la soare este formata din multe culori si fiecare are o anumita lungime de unda corespunzatoare . Atmosfera isi aduce aportul in determinarea culorii prin faptul ca lumina intalneste in drumul sau, molecule, picaturi mici de apa sau firicele de praf. Lumina albastra are o lungime de unda scurta iar particulele din aer o imprastie facand cerul sa apara albastru. Lumina rosie are o lungime de unda lunga care trebuie sa actioneze mult mai puternic si nu este imprastiata la fel de usor. Apusurile sunt rosii deoarece seara, lumina are mai multa atmosfera de strabatut pentru a ajunge la ochi si numai lumina rosie este suficient de puternica pentru a patrunde.


Si uite asa mi-am raspuns la intrebarea care ma macinat cat eram copil .

[ ] [ ] [ ] [ ] [ ]

Invata si asta !

Acum vreo 3-4 zile, am auzit pe cineva spunand ' Sa fii castigator nu inseamna sa ai premiul 1 , ci sa fii primul ' . Si m-am gandit, m-am gandit, m-am gandit . Si nu-l intelegeam . Sa fii primul si totusi sa nu ai un premiu ? Da .
Avea dreptate. Dupa multa munca, stres, nopti nedormite, un singur cuvant poate rupe o reusita-n doua . Mereu mi-a placut sa castig, sa fiu in centrul atentiei, etc; si da, de multe ori cand imi doresc ceva foarte mult, nu stiu sa pierd .
Dar ,am stiut . Si chiar nereusita mea ma facut sa ma simt ca o adevarata castigatoare. Oricand,se poate sa pierzi, chiar daca stii mai mult decat cel care a castigat, dar trebuie sa accepti asta caci, oricum, roadele dobandite raman inauntrul tau, undeva .

Invata ca, orice ar fi, niciodata nu iesi invins. Macar experienta castigi, macar !

........

Incep cu o urare: "Hristos a Inviat !" .
Ce-am venit de la Biserica, de unde am luat Lumina. Atata lume. Atatea fete cunoscute si totusi atatea fete straine . Si, desi suna ciudat, la Biserica s-au format bisericute: micute grupuri de oameni care radeau, isi dadeau coate sau faceau diferite chestii, putini se concentrau sa asculte slujba .. Putini .
Si totusi ? De ce s-a venit la Biserica ?
De exemplu, cand veneam spre casa, un grup de pustani au inceput sa-njure-n gura mare . Dar, au fost sa ia Lumina . Da, Lumina . Dar daca nu iei acea Lumina cu sufletul curat, mai are vrun folos? Daca nu iei acea Lumina cu ganduri bune, nu e ea ca si luminca care o faci cand aprinzi un chibrit ?
Sau, cei ce fumau in fata Bisericii . Sau, femei machiate si imbracate stralucitor ( incepeam sa ma gandesc ' Discoteca sau Biserica ? ' ).
Parerea mea ? Mai bine stai acasa decat sa vii doar sa te vada lumea ca ai venit !


In final va spun " Paste Fericit ! " .

Vreau sa-ti spun doar ...

"Cu daruinta,vointa,speranta,si in special VISE am ajuns ce am vrut"

Vlad Rotaru, un fost elev al scolii George Calinescu, a fost pasionat de handball, i-a placut,a continuat si acum este la un liceu sportiv in Sighisoara . Recent, a fost si-n Portugalia, la un campionat mondial, reprezentandu-ne, impreuna cu colegii lui de echipa, tara .
Astazi, l-am rugat sa-mi spuna ceva despre pasiunea si viitoarea lui cariera : handballul .


" Pai, ce-as putea sa zic ? Am inceput intamplator handballul, mi-a placut, am continuat, am inceput sa muncesc din ce in ce mai mult,a venit domnul profesor la echipa si mi-a adus incredere. Mi-a format un orgoliu care este'unic'.Am continuat sa muncesc si cu daruinta,vointa,speranta,si in special VISE am ajuns unde am vrut.Eu cred ca tot ce faci..trebuie sa faci CU PLACERE ca sa iasa totul bine si sa fii fericit si sa te distrezi.Altfel,nu are rost! "

Eu iti urez succes si sper sa ajungi unde-ti doresti .

Pana cand ? ( de Serboteiu Cosmin )

Unora le e frica de moarte,
Altora le e frica de viata.
Unora le e frica de neputinta si slabiciune,
Altora de prea multa putere…
Si totusi exista si moarte…
Si viata…
Si putere…
Si neputinta.
Dar ce inseamna frica?
Oare ce inseamna?
Nu e sentimentul ce te opreste sa iti indeplinesti dorinta?
Nu e indicatorul de pe radar ce iti spune ca ceva periculos…
Da…Putin periculos,
Dar fascinant exista “acolo”?
Dar nu e ea obstacolul de care ori te impiedici, ori treci si gasesti….
Ce gasesti?
Oare ce gasesti?
Gasesti ceea ce cautai?
Gasesti ceea ce tu te temeai sa nu primesti?
O pasare moarta sau un vultur la 2000 de metri spre cer?
Hmm…
Rar se intampla sa dai peste prima optiune.
In cel mai rau caz cade o pana…
Dar in nici un caz nu moare…
Orice esec nascut din frica este evident,
Dar e o pana…
Insa orice victorie te impinge inapoi…
Spre sursa victoriei, pana la cea finala…
Pana la momentul cand…
Pana cand?
Pana cand vulturul se simte liber…
Exista acel moment?
Pana cand?
Oare pana cand?

“Lupta pentru nimicuri…Pregateste-te pentru ce urmeaza…Nu incepe cu o infrangere in fata unei muste, caci urmeaza o tarantula.”

Dorinte

As vrea sa zbor,
Sa zbor pana la cer,
S-ating cerul
Si apoi s-admir de sus pamantul .


As vrea sa fiu un val,
Sa ma sparg la primul mal,
Sa duc barcile departe,
Sa se piarda toate .. toate !


As vrea sa fiu strop de ploaie
Sa pot saruta uscatul
Si sa fiu eu vantul care
Mangaie pamantul !


Pasare, val, strop de ploaie,
... Vise !

Toamna mi-a furat povestea !

Oricum nu avea rost.. PLECASE ! Oare chiar plecase, sau doar pentru o perioada de timp ? Nu-mi pot da un raspuns ....
Cum a plecat ? Dar cum a venit ? Aici stiu .
Cred ca era toamna tarziu cand l-am observat : baiat simplu,modest, nu iesea cu nimic in evidenta; poate ca de asta mi se parea asa de special . Mi-a intrat in suflet odata cu zapada si nu s-a mai topit. Si totusi a fost o vara la mijloc . CIUDAT .
Dar , nu a fost nimic. Niciodata nu a fost nimic, a fost doar un ' Insemni mult pentru mine !' . Da, nu a fost nimic. Nu iarna, nu primavara, nu vara . A fost toamna .
Da toamna, cand totul trece, cand natura trage de viatza sa reziste, cand pasarile pleaca, cand ploua, cand ti-e frig. Si totusi pentru mine totul venea, totul incepea . Eu nu plecam nicaieri, eram acolo pentru el, eu nu ma temeam de ploaie, dar mi-era frig. Mi-era frig si plangeam... si-atunci a venit el si ma ridicat de la pamant.
Ma luat in brate, mi-a redat echilibrul ...... dar pentru o scurta perioada de timp, caci am cazut din nou.
Si de ce ? Revin ' Cum a plecat ?' . Pauza . A fost doar un ' E pentru tine ! '
Si era toamna. A venit totul, a-nceput totul. N-am plecat, am ramas langa el, nu m-am temut de ploaie dar m-am temut de inghet, nu m-am temut ca voi cadea, m-am temut ca nu ma va ridica nimeni de la pamant, nu mi-a mai fost frig caci am ramas rece, nu am mai plans caci ma dureau ochii . Sfarsitul toamnei mi-a furat glasul, mi-a furat povestea .
Toamna......

Iarna

Iarna ? Iarna a trecut. Dar nu e o simpla descriere a iernii, e o comparatie. Iarna - Tristetea. Si am sa-ncep :
" Atatea iubiri interzise, dorinte care nu pot fi salvate de la moarte, vise imbatate cu sperante ... Totul se pierde intr-o iarna salbatica .
Urata iarna : fura zambetul florilor, absoarbe viata copacilor, soarbe pentru o vreme sufletul verde al naturii. Iarna e alba . Albul ne duce cu gandul la puritate, la inocenta, dar unde-i inocenta iernii, de ce ne fura totul ? ... Asa e si tristetea: iti fura zambetul, iti confisca optimismul, te face sa plangi, iti paralizeaza mainile pentru a lasa lacrimile de foc sa-ti arda fata . "