luni, 21 iunie 2010

Iti multumesc !

Marturisesc: nu stiu cum ne-am imprietenit. Stiu doar ca era vara si ne cunosteam deja de vreo 4 ani. Dar cum am devenit asa apropiate ? Spune-mi tu daca-ti amintesti .
Nu vreau decat sa-ti multumesc ca mi-ai fost mereu aproape, nu m-ai lasat sa-mi duc singura problemele, m-ai invatat sa merg inainte, m-ai lasat sa vorbesc caci ai stiut sa asculti.
Certuri ? Au fost si certuri, cum sa nu fie ? Dar recunosc: a fost mai mult vina mea. Am calcat stramb, atunci cand te asteptai mai putin. Dar m-ai iertat: ai invatat sa ma-ntelegi, sa-mi accepti starile emotive, egoismul, indiferenta dar si veselia continua cu care te-am terorizat in fiecare zi.
Imi pare bine ca am o prietena asa speciala care sa ma sustina(indiferent daca uneori imi doresc lucruri ciudate), ai stiut cand sa ma lasi sa plang,ai stiut sa ai incredere.
Si nu uita : nu regret nimic. Nu regret zilele in care ma certai. Am sa tin minte tot ce-am facut impreuna, de la tunsori ciudate, la prietenii ciudate; n-am sa uit de serile petrecute impreuna, n-am sa uit de plimbarile nocturne cand radeam fara motiv si admiram cerul, nu voi uita de micile noastre secrete.

Te rog, ai grija de mine !!!

3 comentarii:

  1. trebuia sa specifici si de serile alea:>=)))))
    :-"

    RăspundețiȘtergere
  2. Scumpaa :X:X:! Stii ca si io te iubesc..chiar daca nu o arat.. stii ca nu'mi plac "dulcegariile" :X:X:X


    Are dreptate M...Noptile alea:))..Revu':X Verile :X Si..iti zic eu cum ne'am impr....cand te duceam pana la troita....si am inceput incetu'ncetu sa vorbim...detoate:))



    Pwpa !:X:X:X:X

    RăspundețiȘtergere