Povestea unui om de zapada

Toti in jurul meu vorbeau de Mos Craciun . Dar cine e Mos Craciun asta ? Aaaa, cred ca stiu, aduce cadouri. Asa am tot auzit de vreo saptamana. Si a trebuit sa-nvat si doua poezii pentru... aaa, pentru Mos Craciun .

Dar nici nu va spun ce emotii am avut cand m-am imbracat in costumul de om de zapada si a trebuit sa astept in sala de mese. " Ce se-ntampla in camera alaturata ? De ce sunt atatia oameni ? Si de ce suntem toti asa de ciudat imbracati ? ". Aveam multe intrebari dar nici un raspuns.

Si am intrat in micuta camera indrumati de doamnele noastre educatoare, care ne-au asezat frumos pe scaunelele de langa brad. Si asa a-nceput serbarea....

Iar eu, micut cum sunt, m-am emotionat si imi venea sa plang, dar imi era rusine. Oricum, mama a fost salvarea mea: a venit si a stat undeva in spatele meu. M-am linistit.

Dar stiti ce mi-a placut ? Ca toata lumea ne facea poze si ne aplaudau. Asa ca atunci cand a trebuit sa recit poezioara mi-au trecut emotiile .

Si-am si cantat acolo cu totii cantece despre zapada, despre fulgii de nea, despre Mos Craciun. A fost asa de frumos, iar cand a aparut mosul eram asa de fericit . Nu a trebuit sa stau mult cu sufletul la gura si sa ma-ntreb " Oare am fost cuminte ? Imi va aduce mosul si mie cadou? " deoarece cadoul meu a fost primul .

Si sa va mai povestesc ca mi se parea asa de mare.....

Oricum, m-am mai bucurat de ceva : ca a fost si familia mea acolo: mama, tata si surioara mea.

Iarna ...

Dar ce s-a intamplat de e in jur atata alb ? Atat de multa puritate, atat de multe glasuri de copii amestecate, atat de multe fete-mbujorate si manute inghetate ....

Ahhh ... a venit iarna si-a imbracat totul in alb, a amortit totul in jurul ei. Si totusi este frumos, chiar daca deja mi-am afundat picioarele pana la genunchi incercand sa ajung cat mai aproape de omul de zapada, chiar daca mi-au inghetat degetele mainilor de la o mana de zapada din care am incercat sa fac un bulgare, chiar daca ... Dar ce mai conteaza daca ti-e frig cand afara este un peisaj mirific, parca rupt din poveste si nu-ti mai dai seama daca acolo, departe, este pamantul acoperit cu zapada sau cerul.

Si de ce sa le plangem copacilor de mila ca le-au cazut frunzele si florilor ca le-au cazut petalele, cand doar se pregateau sa "doarma" pentru o vreme pentru ca apoi sa ne bucure iar? Cand totul in jur are de gand sa rasara, sa-nverzeasca, sa-nfloreasca si sa rodeasca, dupa acest anotimp alb, rece... De ce sa nu facem si noi ca natura si sa renastem o data cu trecerea iernii: sa fim iar copiii de ieri cu glas nevinovad si doar cu ganduri bune, sa-ncercam sa fim altfel : mai buni, mai toleranti, mai atenti cu cei din jur si sa uitam ca am cunoscut vreo data lacrimile cele amare, ca am cunoscut minciuna, falsitatea, gandurile rele si egoismul.

De ce sa nu acceptam iarna cu frumusetile ei si de ce sa nu-ncercam sa fim mai diferiti si mi buni o data cu trecerea acestui anotimp ?

Lucian Blaga - Risipei se deda florarul

Ne-om aminti cândva târziu
de-aceasta întâmplare simpla,
de-aceasta banca unde stam
tâmpla fierbinte lânga tâmpla.

De pe stamine de alun,
din plopii albi, se cerne jarul.
Orice-nceput se vrea fecund,
risipei se deda Florarul.

Polenul cade peste noi,
în preajma galbene troiene
alcatuieste-n aur fin.
Pe umeri cade-ne si-n gene.

Ne cade-n gura când vorbim,
si-n ochi, când nu gasim cuvântul.
Si nu stim ce pareri de rau
ne tulbura, piezis, avântul.

Ne-om aminti cândva târziu
de-aceasta întâmplare simpla,
de-aceasta banca unde stam
tâmpla fierbinte lânga tâmpla.

Visând, întrezarim prin doruri -
latente-n pulberi aurii –
paduri ce ar putea sa fie
si niciodatã nu vor fi.

Intarzieri ( 2 )

Cateva poze de la Miss Moisil 2010 .