Iarna ...

Dar ce s-a intamplat de e in jur atata alb ? Atat de multa puritate, atat de multe glasuri de copii amestecate, atat de multe fete-mbujorate si manute inghetate ....

Ahhh ... a venit iarna si-a imbracat totul in alb, a amortit totul in jurul ei. Si totusi este frumos, chiar daca deja mi-am afundat picioarele pana la genunchi incercand sa ajung cat mai aproape de omul de zapada, chiar daca mi-au inghetat degetele mainilor de la o mana de zapada din care am incercat sa fac un bulgare, chiar daca ... Dar ce mai conteaza daca ti-e frig cand afara este un peisaj mirific, parca rupt din poveste si nu-ti mai dai seama daca acolo, departe, este pamantul acoperit cu zapada sau cerul.

Si de ce sa le plangem copacilor de mila ca le-au cazut frunzele si florilor ca le-au cazut petalele, cand doar se pregateau sa "doarma" pentru o vreme pentru ca apoi sa ne bucure iar? Cand totul in jur are de gand sa rasara, sa-nverzeasca, sa-nfloreasca si sa rodeasca, dupa acest anotimp alb, rece... De ce sa nu facem si noi ca natura si sa renastem o data cu trecerea iernii: sa fim iar copiii de ieri cu glas nevinovad si doar cu ganduri bune, sa-ncercam sa fim altfel : mai buni, mai toleranti, mai atenti cu cei din jur si sa uitam ca am cunoscut vreo data lacrimile cele amare, ca am cunoscut minciuna, falsitatea, gandurile rele si egoismul.

De ce sa nu acceptam iarna cu frumusetile ei si de ce sa nu-ncercam sa fim mai diferiti si mi buni o data cu trecerea acestui anotimp ?