marți, 2 noiembrie 2010

Am ajuns sa te urasc , de Madalina Niculescu


Am crezut ca intr-o zi ceva va lovi in usa mea si am sa ies sa te imbratisez. Vroiam sa-ti revad zambetul,mi-ai promis ca-l voi vedea cat de curand pe buzele tale .. Si acum, cand in sfarsit as fi putut,m-ai lasat. M-ai lasat sa ratacesc printre faruri de masini,strazi pustii. Acasa doare: parintii,tot. De ce m-ai tradat, de ce ?
Nu mai stiu nici sa iubesc.Fara tine mi-e frig. Mi-ai promis candva ca vei fi doar al meu, si credeam ca va fi totul bine. Trebuia sa fii aici,sa ma inveti sa lupt. Trebuia sa ramai aici sa te aperi,pentru ca eu nu o pot face in locul tau, nu m-ai invatat. Ai plecat si ai lasat tot in urma. Ai fi putut macar sa-mi spui cum ai facut s-o iubesti doar pe ea ?
Te urasc. Te urasc pentru tot. Tastez numele tau si mii de pagini imi vorbesc despre tine. Si tu nu mai esti nicaieri, decat in poze. Din fericire,daca el ar vorbi.. dar nu. Ai plecat si ai luat cu tine si binele si raul.
Te urasc dragul meu, te urasc .