joi, 30 decembrie 2010

Povestea unui om de zapada



Toti in jurul meu vorbeau de Mos Craciun . Dar cine e Mos Craciun asta ? Aaaa, cred ca stiu, aduce cadouri. Asa am tot auzit de vreo saptamana. Si a trebuit sa-nvat si doua poezii pentru... aaa, pentru Mos Craciun .
Dar nici nu va spun ce emotii am avut cand m-am imbracat in costumul de om de zapada si a trebuit sa astept in sala de mese. " Ce se-ntampla in camera alaturata ? De ce sunt atatia oameni ? Si de ce suntem toti asa de ciudat imbracati ? ". Aveam multe intrebari dar nici un raspuns.
Si am intrat in micuta camera indrumati de doamnele noastre educatoare, care ne-au asezat frumos pe scaunelele de langa brad. Si asa a-nceput serbarea....
Iar eu, micut cum sunt, m-am emotionat si imi venea sa plang, dar imi era rusine. Oricum, mama a fost salvarea mea: a venit si a stat undeva in spatele meu. M-am linistit.
Dar stiti ce mi-a placut ? Ca toata lumea ne facea poze si ne aplaudau. Asa ca atunci cand a trebuit sa recit poezioara mi-au trecut emotiile .
Si-am si cantat acolo cu totii cantece despre zapada, despre fulgii de nea, despre Mos Craciun. A fost asa de frumos, iar cand a aparut mosul eram asa de fericit . Nu a trebuit sa stau mult cu sufletul la gura si sa ma-ntreb " Oare am fost cuminte ? Imi va aduce mosul si mie cadou? " deoarece cadoul meu a fost primul .
Si sa va mai povestesc ca mi se parea asa de mare.....
Oricum, m-am mai bucurat de ceva : ca a fost si familia mea acolo: mama, tata si surioara mea.

Un comentariu: