Neacceptare ......

Te-am intrebat de atatea ori : " De ce te vad mereu ? " . Te-am bruscat, am tipat, te-am imbrancit, dar tu .. esti la fel .
Si ma uitam la tine : ochi albastrii, plansi ; gura lunguiata, gresit conturata; par saten, putin blond. Ce vad eu ? O copila. Da, o copila cu chip bland, atat . Plange ....
Si-ti spun iar : " Gata, imi pare rau dar .. a PLECAT, NU mai vine. Sterge-ti lacrimile " . Si i-o spun bland ... Si plange !
Ii spun iar : " Pleaca, copilo ! Gaseste-l ! " . Si n-o-nteleg. Se uita la mine si tace, tace, TACE . Prea multa liniste, asa ca tip iar " PLEACA, E VINA TA ! FA-MA SA UIT ! " .
Dar nimic. Ma-ntorc cu spatele ... " Fata proasta, baiat rau . " .... si se intoarce si ea cu spatele, suspina .
Stau, stau, stau . Ma dor ochii, ma-ntorc. Ma priveste fix si-mi spune " Uita-l TU ! " . Voce trista, speriata, o fata palida cu riduri subtiri adunate in valuri in jurul ochilor.
Plang ... PLANG ? Da, plang. Si plange si ea. " De ce te vad mereu? De ce ma faci sa plang ? " Si ma priveste furioasa, plina de dispret. " Eu sunt Tu, accepta-ma ! Uita de copilarie, acum ai crescut . " Ii spun ca minte si-mi zambeste . Comportament ciudat ....
" Pleaca, pleaca . " Atat se aude-n gandul meu . " Te aud. Nu plec ! Voi fi mereu alaturi de tine . EU SUNT TU ! Priveste-ma, accepta-ma ! "
Ma uit incet, cu lacrimi in ochi : ochi albastri, par saten .... sparg oglinda si plang : " Unde esti acum ? "